Cristi Brosteanu

Al Cincilea Cavaler Apocaliptic Cristi Brosteanu

The Fifth Apocalyptic Knight

This book is in Romanian. The English edition of this book can also be found under the title "The Fifth Apocalyptic Knight," translated by the very author. It is a novel speaking of the after-life experience of the author undergoing brain surgery. A captivating reading.

Al cincilea cavaler apocaliptic, primul roman al scriitorului Cristi Bro?teanu, ne revel? experien?e deosebite. Este un roman captivant despre cum se vede universal uman privit de la hotarul dintre via?? ?i moarte.

Ca s? vede?i cum este scris acest roman captivant, red?m aici câteva pagini:

Sun? telefonul. Eu, care a?teptam rezultatul examenului de admitere la facultate, am ridicat imediat receptorul.
- Alo, vreau s? vorbesc cu Cristi.
- Da, domnule profesor, eu sunt.
- Ai luat, m?, golane, e?ti student!
- Mul?umesc, domnule profesor, mul?umesc! Nici nu ?ti?i ce veste bun? mi-a?i dat! Mul?umesc!
- Bine. Notele mai târziu.
- Sile, Sileee! Am luat, am luaaat!
Sile se uita nedumerit la mine ?i nu ?tia de ce eram a?a exuberant.
- Am luat la facultate! Am reu?iiiit! Sunt studeeent! Ne-am îmbr??i?at, iar mie îmi d?duser? lacrimile. În spatele meu ap?ruser? mama ?i sora mea, Iulia.
- Uite la el cum plânge! exclam? Iulia, dup? care m-a îmbr??i?at. Dup? aceea m-a îmbr??i?at ?i mama.
- Hai s?-i d?m telefon lui taic?-tu s?-i spui, îmi recomandase mama.
A?a c? am format num?rul de la Fabrica de o?et Hârl?u, unde lucram împreun? cu tat?l meu. Eu eram laborant, iar el era ?eful unit??ii.
- Alo, Cristi sunt. Vreau cu ?efu'.
- Eu sunt. Spune, ce este?
- Tocmai am fost sunat de c?tre domnul profesor. Am luat! Sunt student!
- Felicit?ri, bravo! Ne vedem acas?.
Sile m? a?tepta afar?. Am ie?it ?i l-am luat cu mine s? mergem la tataia s?-i dau ?i lui vestea. Tataia era bunicul din partea mamei ?i era persoana cea mai drag? mie. Era omul care îmi d?ruia cea mai mult? dragoste. Nu c? mamaia nu m-ar fi iubit la fel de mult, dar tataia î?i rezerva mai mult timp pentru mine. Înc? de mic m? lua peste tot cu el. Pe drum, îmi ap?reau în minte cu repeziciune imagini din trecutul copil?riei mele, petrecute al?turi de tataia. Acestea formau amintiri pl?cute. Astfel, îl vedeam cu ochii min?ii pe tataia, care procesa laptele de la oile lui. F?cea ca?, urd?, ?i jânti??, iar eu îi copiam mi?c?rile din dorin?a de a ?ti s? fac ?i eu aceste lucruri. ?i chiar înv??asem s? lucrez cu laptele. Îns? acum am uitat aproape complet tehnica de ob?inere a acestor produse. ?i asta pentru c? a disp?rut materia prim?, în momentul în care tataia ?i-a vândut oile. În alte imagini îmi ap?reau în minte momentele când tataia, euforic fiind sub influen?a licorilor bahice, pentru a se distra, m? suia pe berbeci s?-i c?l?resc. Distrac?ia nu dura prea mult, pentru c? ap?rea repede mamaia care corecta situa?ia, boscorodindu-l stra?nic pe tataia. Când nu era ame?it de licoare, m? punea s?-i c?l?resc calul, pe nume Doru, dup? ce punea mai întâi un sac de iut? pe spinarea lui, pe post de ?a.