Marin Mihalache

Teologumena Marin Mihalache

Pe timpuri în nop?ile senine de var? se vedea cerul spuzit de stele. Acum nu se mai vede pe cer nici m?car lumina luceaf?rului de diminea??. Un v?l de întuneric acoper? ochii omului care exploreaz? galaxii îndep?rtate dar ?i-a pierdut vederea spiritual? ?i nu mai poate vedea pe cer steaua str?lucitoare care a prevestit lumii na?terea Domnului. Dumnezeu îns? aprinde în candelele inimilor celor care îl caut? o lumin? pe care întunericul nu o poate birui. Acea lumin? dumnezeiasc? increat? r?v??e?te întunericul l?untric ?i cel de pe cer spre a ilumina calea pelerinilor s? poat? vedea încotro merg. In past times, on clear summer nights, one could see the starry sky. Now, not even the light of the morning star can be seen in the sky. A veil of darkness covers the eyes of man who explores distant galaxies but has lost his spiritual sight and can no longer see in the sky the bright star that foretold the birth of the Lord in the world. But God rekindles in the candles of the hearts of those who seek him a light that darkness cannot overcome. That gladsome divine light dispels the inner darkness of man and the darkness of the sky to illuminate the path for the pilgrims so that they can see where they are going.