Sanziana Batiste

Odaie Sub Cer Sanziana Batiste

A Room below Heaven. Poems

This book is in Romanian. It is an excellent poetry volume by Sânziana Bati?te.

Aceast? edi?ie a c?r?ii este publicat? special pentru românii din diaspora.
Citi?i c?r?i în limba român?! Ve?i fi mai aproape de cas?, de ?ar?.
Comanda?i cartea de pe site-ul Amazon corespunz?tor ??rii în care locui?i ?i nu ve?i pl?ti transportul interna?ional.

Volumul Odaie sub cer de Sânziana Bati?te se impune printr-o consisten?? tematic? ?i structural? aparte, sensul prim (?i sublim) al lucr?rii fiind c? în aceast? lume dominat? de „confrerii bizare/ ierarhii/ neanturi spornice/ urzind hilar" singurele mijloace de supravie?uire ?i izb?vire r?mân Crea?ia ?i Iubirea. Iat?, a?adar, cele dou? teme fundamentale ale c?r?ii.
Premiza de la care porne?te poeta: pentru a reînvia într-un nou „poem," e nevoie ca mai întâi cuvintele „s? moar?," astfel, na?terea / înf?ptuirea artei putând fi echivalat?, practic, cu miracolul învierii.
Volumul este deschis de un necru??tor Argument, cuprinzând o panoram? acid? a de?ert?ciunii lumii (condus? de acele „confrerii bizare" ?i „ierarhii," animate de un „demonism scabros"), urmând cele trei sec?iuni: Târziu, cuvintele; Edicte; respectiv, Odaie sub cer.
[...]
Al treilea ciclu al volumului poart? chiar titlul acestuia, Odaie sub cer, cuprinzând 33 de poeme. Titlul ne sugereaz? o predilec?ie pentru spa?iile largi, deschise ale naturii. Tema central? a poemelor este aceea?i, iubirea surprins? într-o multitudine de ipostaze.
O astfel de ipostaz? consider? iubirea un vis al lui Dumnezeu care, „azvârlindu-se în lume," s-a materializat în b?rbat ?i femeie deopotriv?, prin iubirea lor Creatorul sfâr?ind prin a se iubi pe sine, prin a-i fi dor de sine însu?i. Astfel, dragostea dintre b?rbat ?i femeie nu este decât o materializare a iubirii de sine a Creatorului, deci iubindu-ne, noi în?i?i fiind întruchiparea Domnului, îl iubim pe Dumnezeu unul în cel?lalt: „ Dumnezeu - se - dore?te/ De sine însu?i i-e dor/ Dorul dorului f?r? nume/ R?stignit în trupul cel muritor// B?rbat ?i femeie anume" (concluzia ar fi c? dac? noi, oamenii, ne iubim, ni-l putem imagina ?i pe Dumnezeu fericit - ca s?-l parafraz?m pe Albert Camus din Mitul lui Sisif).
„ Odaia" de sub cer, acest refugiu al solitudinii, se va umple pe parcursul poemelor de diverse elemente definitorii, precum colinele ?i cerul (sau „m?n?stirea aerului"), izvorul ?i marea, spectacolul prim?verii ori nostalgiile toamnei, ninsorile ?i câmpia înghe?at?, bivolii (aceste „certitudini pe patru picioare"), banalele pietre ori cire?ele amare. Ca univers intim, ea are o dubl? menire, devenind l?ca? al însingur?rii, în acela?i timp ad?postindu-ne ?i ocrotindu-ne de lume ?i de rele în mijlocul unui ora? defilând „în haine str?lucitoare" „ Odaie sub cer/ Perdeaua zb?tându-se/ Atingând u?or c?r?ile/ Pe care întârzie o raz? fragil?."
Ladislau Daradici